Totul a inceput intr-o zii ploioasa de septembrie,intr-o maternitate murdara din Bucuresti ,unde zilnic se nasc peste 20 de copii.Pe 22 septembrie , o femeie cu parul lung,satena, cu ochii mari si migdalati, plangea de durere in salon.I­ntrase in travaliu,urma sa nasca.A 2a zii cand sa trezit,asistenta i-a adus copilul in salon.Era o fetita mica , cu pielea frageda si rozalie,blonda si creata,ce dormea adanc.Aceea fetita eram eu.Ai mei au hotarat sa ma numesca Ramona.

Acum am 16 ani, sunt la liceu, sunt adolescenta deja.Adolescenta este cea mai grea etapa din viata unei persoane.Atunci toate sentimentele,dorintele,necazurile, sunt amestecate in mintea ei. Vrea sa se fie libera, vrea sa simta adrenalina si spontenaitatea ,vrea sa cunoasca cat mai multe persoane..vrea sa iubesca.Cand vine vorba de iubire in adolescenta , deja intram intr-un capitol foarte complicat.Eu, nu stiu cum e sa iubesti sau sa fii iubit.Da, mama ma iubeste ,tata ma iubeste, prietenii ma iubesc,sau cel putina sa cred.Dar nu am dat peste aceea persoana caruia sa ii spun te iubesc neconditionat, sa ma sune noaptea in timp ce dorm sa imi zica "noapte buna" pentru ca a uitat sa imi zica seara,sa am fiori de fiecare data cand ma saruta sau simt ca ma priveste.Toti baieti cu care am fost au fost pe intereses, nu ii intereseaza decat sexul si placerea fizica.Unde sunt setimentele? Unde e dragostea? E adevarat, exista si baieti care stiu sa iubeasca, dar si ei la randul lor sunt raniti.Nu stim sa pretuim persoana pe care o avem langa noi.Abia cand ne paraseste ne dam seama ce am pierdut, si ca am dat cu picioul fericirii...Asta e,cateodata ne-o facem cu mana noastra. Nu imi doresc decat sa gasesc o persoana asa cum vreau eu, sa ma iubeasca.

Sunt sensibila dar nu vreau sa arat asta.Am sentimente ,dar le ascund.Spun foarte rar "te iubesc" dar spun sincer.Stiu sa trec peste momentele grele cu , capul sus, de una singura.Nu imi place sa cer ajutorul nimanui.Imi place sa ma distrez, sa rad .Nu imi place sa stau singura..urasc si­nguratatea.Nu sunt geloasa dar imi place sa stiu ca acea pesoana este a mea. Nu sunt suparacioasa dar nu imi place sa se intreaca masura.Imi doresc sa tin la o persoana mai mult decat la mine.Imi doresc sa fie altfel..

Dar acum,astept sa treaca anii, sa vedem ce ma asteapta viitorul plin de neprevazut.

Take care!

id: anomarab

Sper ca aceasta descriere sa ramana doar pe aceasta pagina de hi5 si sa nu o vad si pe altele.Tnx.!

Prietenia..

Zambete,imbratisari,fericire,lacrimi,o floare inflorind..i­ntr-un cuvant prietenie.Defapt,prietenie nu e indeajuns,cuvantul complet este prietenie adevarata.
Toata lumea a avut langa un prieten,care sa il ajute atunci cand are nevoie,sa ii ceara un sfat,sa planga pe umarul lui,sa il iubeasca fara sa ceara ceva inapoi.
Si eu am avut o asemenea prietenie,tot ce am avut mai frumos in viata,dar am pierdut-o.Asa sa i­ntamplat,asa a fost sa fie.Am realizat ca asa ii este ei cel mai bine,ca este fericita si am renuntat, nu am vrut sa ii stau in cale.I­n schimb,imi este dor de ea, de toate momentele petrecute impreuna,cand plangeam ca una dintre noi avea vreun necaz.Eram una si aceasi persoana,traiam in simbioza,ne completam.Acum numai e a mea...este a lui.Mi-a luat locul.Sunt egoista?O vreau numai pentru mine? Nu stiu..cateodata ma urasc pe mi­ne..imi urasc gandurile.
Prietenia noastra a incetat sa mai supravietuiasca..acum este o lumanare pe terminate.Ma lupt ca un soldat ranit,in batalia de a salva ceva din cea ce a fost odata.
Am prieteni,amici,prea multi poate,care ma ajuta si ma scot din intunericul adus de lipsa ei.Sunt cazuri fericite,in care prieteniile durau multi ani, aceasta in schimb nu a fost asa..
Imi aduc aminte de toate visele, toate planurile..toate s-au destramat.Dar nu pot face nimic.Decat sa astept..si sa astept..sa astept..si sa ii fiu alaturi in continuare..cand nu ii va fii bine.
Nu isi imagineaza cat imi lipseste..dar stiu ca odata si odata,o sa se intoarca la mine, si am sa ii deschid mainile..ne vom imbratisa..si vom plange amandoua.Lacrimile noastre vor fii indeajuns..pentru a spune ..Te iubesc!

Unde esti copilarie?

Am crescut!Numai sunt aceiasi fetita mica,naiva si inocenta. Acum imi port de grija,nu ii las pe ceilalti sa ma raneasca sau.. cel puti­n incerc.Acum am descoperit ca..am sentimete..am descoperit cum e sa tii la cineva..cum..sa ..iubesc.Am i­nvatat ce e durerea..cand cel iubit iti spune.."adio"..si tu ramai cu ochii in lacrimi si simti ca te-a inghitit o gaura neagra.Am i­nvatat ce inseamna prietenia adevarata, ce inseamna sa ai incredere in cineva.Cat de bi­ne e atunci cand te poti duce la un prieten si ii poti spune"uite ce mi-a facut"..si sa poti plange pe umarul lui spunandu-ti sa el iti va fii alaturi mereu.
I­n schimb..am uitat sa mai fiu copil.Parca ieri eram in clasa intai..si abia ajungeam la banca,cand invatatoare a venit la mine si mi-a sters lacrima.Am uitat de serile in care ne jucam in fata portii pana noaptea tarziu, si numai aveam nevoie de mancare sau apa.Sau cand ma punea mama la teme, si la televizor era"Tom & Jerry"..ci­ne mai facea teme?Mie dor de copilarie..de toate prostiile pe care le faceam..dar i­n acelasi timp..vreau sa cresc, sa fiu pe banii mei..sa stau fara niciun stres..Ti­n minte desenele cu ursul ala mare numit Balu..si pe baiatul junglei.. Peter pan si Mica sirena..nu pierdeam un episod.Multi realizam cat de dor ne e de copilarie..abia dupa ce trece..si parca am vrea sa putem aduce vremurile acelea inapoi.Oricum pot spune ca am fost un copil fericit,m-am bucurat de fiecare clipa..nu ca pustii din ziua de azi, care nu stau dezlipiti de Psp..au telefoane de ultima generatie..si au dat de net, mall si alte porcarii..nici nu stiam ce sunt alea pe atunci:-??...i­n fine.
Lumea se duce de rapa.Noi ne ducem de rapa!